Dictionar

intoxicat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. intoxica)

1. care este afectat de absorbția substanțelor toxice; otrăvit (ex. pasager intoxicat).
2. (fig.) care este influențat peste măsură de propagandă.
3. (fam.; rar) plictisit peste măsură.
4. (fam.; rar) agasat.
 

intoxicație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. intoxication)

1. acțiunea de a intoxica sau rezultatul acestei acțiuni; intoxicare.
2. prezența în organism a unei substanțe toxice în cantitate semnificativă; otrăvire a organismului cu substanțe toxice; intoxicare.
3. (var.) (înv.) intoxicațiune.
 

intoxicație cu ciuperci; otrăvire cu ciuperci; micetism

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT intoxicatio; venenatio; mycetismus
2. FR empoisonnement fongique; intoxication fongique; mycétisme
3. EN mushroom-poisoning; mushroom-intoxication; mycetism
4. DE Pilzvergiftung; Myzetismus; Intoxikation mit Pilzen
5. RU отрaвление rрибaми; мицетизм
6. HU gombamérgezés
 

absintism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absinthisme)

1. intoxicație cu absint.
 

alcoolism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcoolisme)

1. intoxicație cronică cu alcool; etilism.
 

anilism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anilisme)

1. intoxicație acută sau cronică cu anilină (prin inhalare, ingerare și contact cu pielea, inclusiv sub formă de vapori).
 

argirism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. argyrisme)

1. intoxicație cu săruri de argint.
 

atropism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. atropisme)

1. (med.) intoxicație cu atropină.
 

autointoxicație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. auto-intoxication)

1. (med.) intoxicație generală indusă de toxinele produse în organism și care se acumulează în sânge din cauza eliminării insuficiente; intoxicație endogenă.