Dictionar

premergător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (pre- + mergător)

1. (cel) care precedă pe cineva sau ceva; precursor.
 

antebelic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ante- + lat. bellicus „de război”)

1. care ține de perioada de dinainte de război.
2. premergător unui război.
3. (antonim) postbelic.
 

precedent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. précédent, lat. praecedens)

1. adj. premergător, anterior.
2. s. n. fapt, caz anterior care servește ca exemplu sau ca justificare pentru cazurile următoare similare; precedență.
3. fără ~ = nemaiîntâlnit, nemaipomenit, extraordinar; unic.
 

precedență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. précédence, lat. praecendentia, it. precedenza)

1. faptul de a preceda în timp sau în spațiu; precedent.
2. caz de ~ = caz premergător, invocat pentru justificarea unei dispoziții, a unei hotărâri.
 

prodromic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. prodromique, it. prodromico)

1. premergător, care anunță ceva; simptomatic.
2. (despre poezie) ocazional, scris într-o limbă savantă, cu procedee retorice.