racola

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. racoler)

1. a recruta, a ademeni prin promisiuni, presiuni etc.

racolaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. racolage)

1. faptul de a racola; racolare.
2. acțiunea de a racola, de a recruta prin mijloace mai mult sau mai puțin oneste.
3. acțiunea de agățare a clienților pentru prostituate.

racolare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (racola)

1. acțiunea de a racola și rezultatul ei; racolaj.
2. recrutare a cuiva pentru o anumită activitate (reprobabilă).

racolaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. racolage)

1. faptul de a racola; racolare.
2. acțiunea de a racola, de a recruta prin mijloace mai mult sau mai puțin oneste.
3. acțiunea de agățare a clienților pentru prostituate.

trotuar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. trottoir)

1. parte marginală a unei străzi, mai ridicată decât partea carosabilă, rezervată circulației pietonilor.
2. spațiu înălțat prevăzut pe marginea unei străzi (unui drum, unui chei etc.) pentru trecerea pietonilor.
3. ~ rulant = platformă rulantă folosită pentru deplasarea persoanelor sau a mărfurilor.
4. (fam.) a face ~ul = a se prostitua, a racola trecători pentru practicarea prostituției.
5. femeie de ~ = femeie care racolează trecători (pe drumul public) pentru practicarea prostituției; prostituată.
6. (var.) (înv.) trotoar, (formă coruptă) trotal.

racolare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (racola)

1. acțiunea de a racola și rezultatul ei; racolaj.
2. recrutare a cuiva pentru o anumită activitate (reprobabilă).