blama

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. blâmer)

1. a condamna, a dezaproba, a reproba (public).

domenial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. domenial)

1. care aparține unui domeniu (public).

flagela

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. flageller, lat. flagellare)

1. a biciui (în public).
2. (fig.) a ataca prin vorbă, prin scris; a veșteji, a înfiera.

orchestră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. orchestre, germ. Orchester, it. orchestra)

1. partea cea mai joasă a teatrelor antice grecești, unde se executau dansurile și în care stătea corul.
2. ansamblu instrumental în care instrumentele sunt aranjate pe partide.
3. loc (între scenă și public) unde stă orchestra într-un teatru etc.

trotuar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. trottoir)

1. parte marginală a unei străzi, mai ridicată decât partea carosabilă, rezervată circulației pietonilor.
2. spațiu înălțat prevăzut pe marginea unei străzi (unui drum, unui chei etc.) pentru trecerea pietonilor.
3. ~ rulant = platformă rulantă folosită pentru deplasarea persoanelor sau a mărfurilor.
4. (fam.) a face ~ul = a se prostitua, a racola trecători pentru practicarea prostituției.
5. femeie de ~ = femeie care racolează trecători (pe drumul public) pentru practicarea prostituției; prostituată.
6. (var.) (înv.) trotoar, (formă coruptă) trotal.

vegetarian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. végétarien)

1. I. referitor la vegetarianism; care este un adept al vegetarianismului.
2. care mănâncă plante și produse de origine animală, excluzând carnea.
3. (despre animale) care se hrănește cu plante.
4. (despre alimente) constând din produse vegetale și animale, excluzând carnea și peștele.
5. (despre un local public) care servește mese inspirate de vegetarianism.
6. II. cel care practică vegetarianismul; adept al vegetarianismului.
7. adept al regimului alimentar care exclude carnea, dar tolerează produse de origine animală (ouă, lapte, brânză, miere etc.).