Dictionar

dezaproba

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. désapprouver)

1. a nu aproba; a blama, a înfiera.
 

flagela

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. flageller, lat. flagellare)

1. a biciui (în public).
2. (fig.) a ataca prin vorbă, prin scris; a veșteji, a înfiera.
 

infamie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. infamie, lat. infamia)

1. caracterul a ceea ce este infam; ticăloșie, josnicie, nemernicie.
2. stâlpul ~ei = loc unde erau ținuți infractorii și criminalii legați pentru a putea fi loviți de mulțime; a. țintui (sau a pune) la stâlpul ~ei = a supune oprobriului public, a infiera.
 

pamflet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pamphlet)

1. scriere satirică, în proză sau în versuri, în care sunt înfierate atitudini, concepții, aspecte negative.
 

stigmat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. stigmate, lat. stigma)

1. urmă lăsată de o rană, de o plagă; cicatrice.
2. urmă lăsată de fierul roșu cu care se înfierau sclavii, delincvenții etc.
3. (fig.) urmă, semn dezonorant, rușinos, care nu se șterge.
4. (bot.) partea terminală a stilului, pe care se depune polenul; stigmă.
5. fiecare dintre deschiderile traheelor la arahnide, insecte etc., pe părțile laterale ale corpului; stigmă.
 

stigmatiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. stigmatiser)

1. a aplica cu fierul roșu stigmatul (2).
2. a arunca asupra cuiva disprețul public; a înfiera, a defăima, a dezonora.