OK
X
cicatrice
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cicatrice, lat. cicatrix)
1.
semn,
urmă
lăsată
de
o
rană,
de
o
arsură
după
vindecare.
cicatrice
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
cicatrix
2.
FR
cicatrice
3.
EN
cicatrice
4.
DE
Narbe;
Schmarre
5.
RU
рубец;
рубчик
6.
HU
seb,
heg,
ripacs
cheloid
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. chéloïde)
1.
(med.)
tumoare
benignă
a
pielii,
fibroasă,
alungită,
pe
locul
unei
cicatrice;
formă
de
tumoare
rezultată
dintr-o
creștere
a
dermei
la
nivelul
unei
plăgi
vindecate;
(var.)
keloid.
cicatriculă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cicatricula)
1.
cicatrice
mică.
2.
disc
mic
care
închide
nucleul
femel
al
oului.
3.
cicatrice
pe
tulpină
sau
pe
ramură
la
locul
de
desprindere
a
pețiolului.
cicatriza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. cicatriser)
1.
tr.,
refl.
a
(se)
vindeca
lăsând
o
cicatrice.
ectimă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ecthyma, gr. ekthyma)
1.
boală
de
piele
infecțioasă
manifestată
prin
pete
roșii,
mai
mari
decât
cele
de
impetigo,
mai
profunde
și
cu
aspect
ulceros,
care
lasă
cicatrice.
lambou
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. lambeau)
1.
bucată
de
carne
sau
de
piele
care
se
conservă
la
amputații;
segment
de
țesut
moale
reținut
în
timpul
amputării
unui
membru
pentru
a
acoperi
părțile
osoase
și
a
obține
o
cicatrice
moale.
2.
ceea
ce
rămâne
dintr-un
întreg
divizat,
rupt,
uzat;
fâșie,
parte,
fragment.
laparocel
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. laparocèle)
1.
(med.)
hernie
care
se
formează
peste
o
cicatrice
rezultată
în
urma
unei
intervenții
chirurgicale;
hernie
ventrală.