Dictionar

PLAGI-, PLAGIO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr., engl. plagi/o/-, cf. gr. plagios)

1. „oblic, pieziș”.
 

plagia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. plagier)

1. a lua, a fura ideile, expresiile, invențiile cuiva, prezentându-le drept creație proprie; a publica pe numele său fragmente din lucrarea altuia.
 

plagiar

Parte de vorbire:  s.m. (înv.)  
Etimologie: (fr. plagiaire, germ. Plagiar)

1. persoană care își însușește ceea ce a furat din lucrările altora; persoană care plagiază; plagiator.
 

plagiat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. plagiat)

1. plagiere.
2. lucrare însușită de la altcineva și prezentată drept creație personală.
 

plagiator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (plagia + -tor)

1. cel care plagiază.
2. persoană vinovată de plagiat.
3. (înv.) plagiar.
 

plagiedru, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (cf. fr. plagièdre)

1. I. (despre un cristal) cu fațete oblice.
2. II. formă cristalină din sistemul cubic, mărginită de 24 de fețe pentagonale.
 

ablastie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablastie)

1. (biol.) nedezvoltare sau dispariție completă a unui organ.
2. (chir.) măsuri de evitare a contaminării plăgii cu celule tumorale.
 

afronta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. affronter)

1. a se opune cu curaj; a înfrunta, a brava, a sfida.
2. a apropia prin operație buzele unei plăgi.
 

albit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albite)

1. plagioclaz, alumosilicat de sodiu, cu aspect lăptos, verzui, roșietic sau incolor, fondant în ceramică.
 

albitizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. albitisation)

1. (geol.) înlocuirea parțială sau completă a feldspatului plagioclaz preexistent sau a feldspatului alcalin cu albit; transformare a feldspaților în albite.
 

andezin

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. andésine)

1. mineral din familia plagioclazilor, din silicat de sodiu și calciu; mineral aparținând familiei feldspaților și intermediar între albit și anortit.
 

anortit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Anorthit)

1. feldspat plagioclaz de calciu cenușiu, sticlos, în rocile eruptive bazice și în unele șisturi cristaline.