Dictionar

silice

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. silice, lat. silex)

1. (chimie, mineralogie) corp solid foarte dur, compus al siliciului cu oxigenul, insolubil în apă, foarte abundent în natură sub formă de cuarț, cristal de rocă, silex, silicați; bioxid de siliciu (SiO2).
 

silicemie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. silicémie)

1. concentrație de siliciu în sânge.
 

agat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agate)

1. silice, foarte dură, de diferite culori, din benzi paralele de calcedonie, cuarț și ametist, piatră semiprețioasă.
 

alumosilicat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alumosilicate)

1. sare naturală din silice și alumină.
 

antracosilicoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthracosilicose)

1. pneumoconioză provocată de inhalarea pulberilor de cărbune și de silice.
 

cristal 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cristal, gr. krystallos)

1. corp mineral (dintr-o rocă) sub formă de poliedru, mărginit de fețe netede.
2. ~ de stâncă = formă naturală cristalizată, pură a silicei.
3. (p. anal.) sticlă de fabricație specială, de calitate superioară, transparentă și incoloră.
4. vas, obiect fabricat dintr-o astfel de sticlă.
 

gheizerit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. geysérite)

1. depozit silicios provenit din precipitarea silicei, din apa izvoarelor fierbinți în regiunile vulcanice.
 

semicristal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. semi-cristal)

1. cristal de calitate inferioară; sticlă compusă din silice, oxid de plumb, barită, var și sodă.