OK
X
spectaculos, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după it. spettacoloso)
1.
impresionant
(prin
fast,
prin
strălucire);
remarcabil;
spectacular.
efect
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. effectus, germ. Effekt, după fr. effet)
1.
fenomen
care
succedă
unui
alt
fenomen
(cauză),
fiind
cu
necesitate
generat
de
acesta;
urmare,
consecință.
2.
traiectorie
neobișnuită
pe
care
o
capătă
mingea
(la
tenis,
volei,
fotbal),
lovită
după
anumite
procedee.
3.
impresie
făcută
de
ceva
sau
de
cineva
asupra
cuiva;
ceea
ce
izbește,
atrage
privirile,
auzul
etc.
4.
de
~
=
impresionant;
uluitor,
spectaculos.
5.
(pl.)
obiecte,
bunuri
(veșminte)
care
aparțin
cuiva.
6.
(mil.)
echipament.
7.
denumire
generală
dată
cambiilor,
biletelor
de
ordin,
cecurilor
etc.
folosite
în
operațiile
comerciale,
în
relațiile
de
credit
etc.
spectacular, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. spectaculaire)
1.
care
ține
de
spectacol;
privitor
la
spectacol.
2.
care
frapează
vederea,
imaginația
prin
caracterul
său
remarcabil;
spectaculos.
3.
care
atrage
privirile,
care
impresionează
prin
aspect,
prin
strălucire;
spectaculos.
4.
care
produce,
care
caută
să
producă
un
efect
vizual,
emoțional.
spectaculozitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (spectaculos + -itate)
1.
însușirea
de
a
fi
spectaculos.