stăpâncă
Parte de vorbire: s.f. (pl. -nce) (regional)
Etimologie: (stăpân + -că)
Etimologie: (stăpân + -că)
1. femeie care dispune în fapt sau de drept de anumite puteri asupra unor oameni (sclavi, iobagi et cetera), considerată în raport cu aceștia; stăpână, (reg.) stăpâneasă.
2. femeie în serviciul căreia se află angajat cineva; stăpână, (reg.) stăpâneasă.