Dictionar

geostatică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. géostatique)

1. statica globului terestru.
 

hidrostatică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. hydrostatique, germ. Hydrostatik)

1. ramură a hidromecanicii care studiază legile echilibrului fluidelor și ale corpurilor scufundate în ele; statica lichidelor.
 

adrenocrom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adrénochrome)

1. produs de oxidare a adrenalinei, cu acțiune hemostatică și tonifiantă asupra pereților vaselor sangvine.
 

aerostatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérostatique)

1. adj. referitor la aerostatică.
2. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază echilibrul gazelor, precum și tehnica construirii și dirijării aerostatelor.
 

antiferment

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. antiferment)

1. substanță care împiedică acțiunea fermenților; antienzimă.
2. anticorp capabil să neutralizeze în mod specific activitatea diastatică a unui ferment.
 

antistatizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (antistat/ic/ + -iza)

1. tratare a unui material din fibre sintetice cu o substanță antistatică.
 

chimioterapic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. chimiothérapique)

1. (substanță de sinteză chimică) cu acțiune bacteriostatică.
 

condensator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. condensateur)

1. aparat, recipient pentru condensarea unei mase de vapori cu un agent de răcire.
2. sistem de două conductoare, izolate printr-un dielectric, la înmagazinarea de electricitate statică.