veronică 1
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. véronique)
Etimologie: (fr. véronique)
1. plantă erbacee care crește prin pajiști și păduri, folosită în medicină ca antiscorbutic, diuretic etc.; iarba-șarpelui.
1. plantă erbacee care crește prin pajiști și păduri, folosită în medicină ca antiscorbutic, diuretic etc.; iarba-șarpelui.
veronică 2
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (it. veronica)
Etimologie: (it. veronica)
1. (bis.) imagine a lui Cristos imprimată pe o batistă.
2. năframă albă pe care este imprimat chipul lui Cristos.
veronică 3
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. véronique)
Etimologie: (fr. véronique)
1. figură în cursul căreia toreadorul face să treacă taurul pe lângă el.
Veronica acinifolia
Parte de vorbire: nomenclatură botanică
Etimologie: (lat.)
Veronica acinifolia - Angers, Franța (2006)
Etimologie: (lat.)
Veronica acinifolia - Angers, Franța (2006)
1. (bot.) plantă erbacee din familia scrofulariaceelor.
Veronica urticifolia
Parte de vorbire: nomenclatură botanică
Etimologie: (lat.)
Veronica urticifolia - Obertraun, Austria (2006)
Etimologie: (lat.)
Veronica urticifolia - Obertraun, Austria (2006)
1. (bot.) plantă mică cu flori liliachii care crește în zonele muntoase din Europa Occidentală și din sudul Europei; frunzele sale triunghiulare, dințate, amintesc de cele ale urzicii, de unde și numele.
2. (sinonim) Veronica latifolia.
Veronica urticifolia
Parte de vorbire: nomenclatură botanică
Etimologie: (lat.)
Veronica urticifolia - Obertraun, Austria (2006)
Etimologie: (lat.)
Veronica urticifolia - Obertraun, Austria (2006)
1. (bot.) plantă mică cu flori liliachii care crește în zonele muntoase din Europa Occidentală și din sudul Europei; frunzele sale triunghiulare, dințate, amintesc de cele ale urzicii, de unde și numele.
2. (sinonim) Veronica latifolia.