OK
X
veronică 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. véronique)
1.
plantă
erbacee
care
crește
prin
pajiști
și
păduri,
folosită
în
medicină
ca
antiscorbutic,
diuretic
etc.;
iarba-șarpelui.
veronică 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. veronica)
1.
(bis.)
imagine
a
lui
Cristos
imprimată
pe
o
batistă.
2.
năframă
albă
pe
care
este
imprimat
chipul
lui
Cristos.
veronică 3
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. véronique)
1.
figură
în
cursul
căreia
toreadorul
face
să
treacă
taurul
pe
lângă
el.
Veronica acinifolia
Parte de vorbire:
nomenclatură botanică
Etimologie: (lat.)
Veronica acinifolia - Angers, Franța (2006)
1.
(bot.)
plantă
erbacee
din
familia
scrofulariaceelor.
Veronica urticifolia
Parte de vorbire:
nomenclatură botanică
Etimologie: (lat.)
Veronica urticifolia - Obertraun, Austria (2006)
1.
(bot.)
plantă
mică
cu
flori
liliachii
care
crește
în
zonele
muntoase
din
Europa
Occidentală
și
din
sudul
Europei;
frunzele
sale
triunghiulare,
dințate,
amintesc
de
cele
ale
urzicii,
de
unde
și
numele.
2.
(sinonim)
Veronica
latifolia.
Veronica urticifolia
Parte de vorbire:
nomenclatură botanică
Etimologie: (lat.)
Veronica urticifolia - Obertraun, Austria (2006)
1.
(bot.)
plantă
mică
cu
flori
liliachii
care
crește
în
zonele
muntoase
din
Europa
Occidentală
și
din
sudul
Europei;
frunzele
sale
triunghiulare,
dințate,
amintesc
de
cele
ale
urzicii,
de
unde
și
numele.
2.
(sinonim)
Veronica
latifolia.