ostil, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. hostile, lat. hostilis)
Etimologie: (fr. hostile, lat. hostilis)
1. care are o atitudine dușmănoasă, răuvoitoare, plină de ură, de antipatie; dușmănos.
2. (prin ext.) care se opune ferm la ceva sau cuiva.
3. care nu este favorabil; nefavorabil.
4. (finanțe) preluare ~ă = ofertă publică de cumpărare în care o companie, numită achizitor, dorește să achiziționeze altă companie, numită țintă, fără consimțământul sau cooperarea consiliului de administrație al acesteia din urmă, prin consultarea directă a acționarilor.
5. (antonime) neostil, prietenesc.