achizitor, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Akquisitor)

1. cel care se ocupă de achiziționarea de produse și de materiale.

coachizitor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (după fr. coacquéreur)

1. achizitor care cumpără ceva împreună cu altă persoană.

colector 2, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. collecteur)

1. adj. (despre vase, tuburi, bazine) care colectează fluide.
2. s. n. recipient, conductă pentru acumularea materialelor fluide, granulare sau pulverulente.
3. loc unde se adună matrițele din magazia unui linotip sau monotip pentru a forme un rând.
4. organ al rotorului unor mașini electrice cu rolul de a comuta legăturile dintre înfășurarea rotorului și circuitul exterior.
5. substanță organică, folosită ca reactiv la flotația mineralelor pentru a concentra particulele de minerale în spumă.
6. s. m. f. achizitor de mărfuri, de produse etc.

ostil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hostile, lat. hostilis)

1. care are o atitudine dușmănoasă, răuvoitoare, plină de ură, de antipatie; dușmănos.
2. (prin ext.) care se opune ferm la ceva sau cuiva.
3. care nu este favorabil; nefavorabil.
4. (finanțe) preluare ~ă = ofertă publică de cumpărare în care o companie, numită achizitor, dorește să achiziționeze altă companie, numită țintă, fără consimțământul sau cooperarea consiliului de administrație al acesteia din urmă, prin consultarea directă a acționarilor.
5. (antonime) neostil, prietenesc.