aproba

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. approbare)

1. a încuviința o acțiune, o părere etc.; a-și da consimțământul, a fi de acord.
2. a rezolva favorabil.

consimți

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. consentir)

1. tr., intr. a-și da consimțământul; a încuviința, a aproba.

formariaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. formariage)

1. (în feudalism) interdicție de a contracta o căsătorie cu o persoană de altă condiție sau aflată în afara senioriei de care depindea servul, fără consimțământul seniorului său.

ostil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hostile, lat. hostilis)

1. care are o atitudine dușmănoasă, răuvoitoare, plină de ură, de antipatie; dușmănos.
2. (prin ext.) care se opune ferm la ceva sau cuiva.
3. care nu este favorabil; nefavorabil.
4. (finanțe) preluare ~ă = ofertă publică de cumpărare în care o companie, numită achizitor, dorește să achiziționeze altă companie, numită țintă, fără consimțământul sau cooperarea consiliului de administrație al acesteia din urmă, prin consultarea directă a acționarilor.
5. (antonime) neostil, prietenesc.

subscrie

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. souscrire, lat. subscribere)

1. tr. a semna, a aproba semnând (un act), a iscăli; (p. ext.) a-și da consimțământul, a încuviința.
2. intr. a aduce o contribuție bănească.

tușerism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie:

1. neputința de a renunța la dorința acută de a atinge corpul unei femei, în special sânii sau chiar organul genital, fără consimțământul acesteia.