Dictionar

subscrie

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. souscrire, lat. subscribere)

1. tr. a semna, a aproba semnând (un act), a iscăli; (p. ext.) a-și da consimțământul, a încuviința.
2. intr. a aduce o contribuție bănească.
 

reprezentaționist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (engl. representationist)

1. (adept) al reprezentaționismului (doctrină conform căreia gândurile sunt reprezentări ale obiectelor reale, externe).
2. (cel) care subscrie la filozofia reprezentaționismului.
 

subscriitor, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. souscripteur)

1. cel care subscrie (II).
 

subscripție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. subscriptio, după fr. souscription)

1. subscriere.
2. sumă de bani cu care se angajează cineva, în baza unei semnături, să contribuie la o operă de interes public sau particular.
3. listă de ~ = document pe baza căruia se adună o asemenea sumă.
 

subsemna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. soussigner)

1. a subscrie, a semna.
 

subiscălire

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (subiscăli)

1. certificare prin semnătură; iscălire, semnare, subscriere, subsemnare.
2. (var.) subtiscălire.