Dictionar

autocentric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (auto1- + centric)

1. (despre bolnavi) care își concentrează gândurile, sentimentele, acțiunile asupra propriei persoane.
 

congruență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. congruence, lat. congruentia)

1. însușirea de a fi congruent; potrivire deplină.
2. (mat.) relație de ~ = relație dintre două numere întregi congruente.
3. acord între gândurile, sentimentele, convingerile cuiva în comportamemtul său.
4. acord între subiect și predicat.
5. (med.) calitate a unei anastomoze ale cărei părți se împreună perfect.
 

diversiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diversion, lat. diversio)

1. încercare de a schimba cursul unei acțiuni, de a abate intențiile, gândurile cuiva.
2. acțiune politică reacționară, întreprinsă de un guvern, un partid etc. cu scopul de a distrage atenția maselor de la acțiuni revendicative sau revoluționare.
3. (mil.) acțiune, operație care urmărește abaterea atenției forțelor inamicului dintr-un anumit punct.
 

franchețe

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. franchezza)

1. faptul de a-și spune deschis gândurile; calitatea de a fi franc; sinceritate.
2. calitatea celui care este loial în vorbire și acțiune; lealitate, loialitate.
3. (var.) francheță.
 

heroidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. héroïde)

1. scrisoare în versuri în care își exprimă gândurile și sentimentele un erou, un personaj celebru.
 

istorist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (rus. istorist)

1. I. care se referă la istorism; care aparține istorismului.
2. pentru care contextul istoric determină cunoștințele, gândurile, valorile și adevărul unei epoci.
3. II. adept, partizan al istorismului.