Dictionar

adami

Parte de vorbire:  vb. refl. (înv., pop.)  
Etimologie: (Adam)

1. a ajunge în stare de beție, în urma consumării unei cantități de alcool; a se îmbăta.
 

adamic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adamique, cf. Adam – numele primului om biblic)

1. care se referă la Adam, propriu lui Adam.
 

adamism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adamisme)

1. doctrină a unor eretici din primele secole ale creștinismului, care apăreau goi în adunări; doctrina adamiților.
2. orientare în cadrul akmeismului, care manifesta preferința pentru elementul biologic primitiv.
 

adamit, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. adamite)

1. membru al unei secte care pretinde că găsește inocența lui Adam dinaintea păcatului și care, pretinzând că imită nuditatea lui Adam, respinge utilizarea îmbrăcămintei în adunări; eretic, adept al adamismului.
 

adamitic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. adamitique)

1. care se referă la adamiți, propriu adamiților.
 

adamism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adamisme)

1. doctrină a unor eretici din primele secole ale creștinismului, care apăreau goi în adunări; doctrina adamiților.
2. orientare în cadrul akmeismului, care manifesta preferința pentru elementul biologic primitiv.
 

adamit, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. adamite)

1. membru al unei secte care pretinde că găsește inocența lui Adam dinaintea păcatului și care, pretinzând că imită nuditatea lui Adam, respinge utilizarea îmbrăcămintei în adunări; eretic, adept al adamismului.
 

adamitic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. adamitique)

1. care se referă la adamiți, propriu adamiților.