Dictionar

aerifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérifère)

1. сarе conține sau conduce aerul; aerofor.
2. (zool.) care permite circulatia aerului, oxigenului.
3. (anat.) conducte ~e = conducte destinate să transporte aerul în plămâni.
 

aerenchim

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aérenchyme)

1. (bot.) țesut aerenchimatic sau aerifer; țesut parenchimatic cu mari spații intercelulare aerifere, la plantele acvatice submerse.
 

aerofor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérophore, lat. aerophorus)

1. adj. aerifer.
2. s. n. aparat care furnizează aerul necesar scafandrilor sub apă.
 

alismatacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. alismacées)

1. familie de plante monocotiledonate acvatice prevăzute cu canale aerifere în tulpini și frunze.
 

transmisivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. transmissivité, engl. transmissivity)

1. produs al multiplicării conductivității hidraulice medii a unui strat aerifer cu grosimea acestuia, exprimat în m2/zi.