Dictionar

agrar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agraire, lat. agrarius)

1. referitor la proprietatea funciară; agrarian, agricol.
2. reformă ~ă = reformă a relațiilor de proprietate asupra pământului.
3. în care predomină agricultura.
 

agrarian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agrarien)

1. adj. agrar.
2. s. m. f. muncitor agricol; agricultor.
3. partizan al agrarianismului.
 

agrarianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agrarianisme)

1. orientare în gândirea economică care acordă prioritate dezvoltării agriculturii.
 

agrar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agraire, lat. agrarius)

1. referitor la proprietatea funciară; agrarian, agricol.
2. reformă ~ă = reformă a relațiilor de proprietate asupra pământului.
3. în care predomină agricultura.
 

agrarian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agrarien)

1. adj. agrar.
2. s. m. f. muncitor agricol; agricultor.
3. partizan al agrarianismului.
 

AGRO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. agros „ogor, câmpie”)

1. „ogor, câmpie, agrar, agricol”.
 

agricol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agricole)

1. referitor la agricultură; folosit în agricultură; obținut în agricultură.
2. agrar.
 

gentry

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. gentry)

1. mica nobilime din Anglia.
2. (în China feudală) moșierii și bogătașii agrari.
 

hectar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hectare)

1. unitate de măsură pentru suprafețe agrare, de 100 de acri.