Dictionar

agricultor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. agriculteur, lat. agricultor)

1. cel care se ocupă cu agricultura.
 

agrarian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agrarien)

1. adj. agrar.
2. s. m. f. muncitor agricol; agricultor.
3. partizan al agrarianismului.
 

laborant, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (germ. Laborant)

1. specialist în lucrări sau experiențe de laborator.
2. (înv.) muncitor agricol; (înv.) agricultor, (înv.) laboratoriu.
 

rizicultor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. riziculteur)

1. agricultor care se ocupă cu rizicultura; cultivator de orez; orezar.
 

vaisya

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vaisya)

1. clasă socială hindusă, alcătuită din agricultori și comerciali.
 

arboricultor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. arboriculteur)

1. persoană care se ocupă cu arboricultura, care cultivă și crește arbori.
2. agricultor care cultivă specii de arbori, în vederea recoltării și vânzării fructelor.