Dictionar

beriliu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. béryllium)

1. metal alb-cenușiu, ductil, maleabil, foarte dur și ușor, în unele aliaje ușoare.
 

bismut/bismut

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bismuth)

1. metal alb-cenușiu, lucios, cu reflexe roșietice, sfărâmicios, folosit în aliaje ușor fuzibile în industrie și în medicină.
 

crom 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chrome)

1. metal alb-cenușiu, dur, casant, inoxidabil, folosit la fabricarea oțelului inoxidabil și la cromare.
 

diaspor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( fr. diaspore)

1. s. m. fragment vegetal, sexuat sau asexuat, care se desprinde de planta mamă, putând genera o nouă plantă.
2. s. n. oxid natural hidratat de aluminiu, foarte mărunt, sticlos, alb-cenușiu sau brun, în zăcămintele de bauxită și în rocile metamorfice.
 

galiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gallium)

1. metal moale alb-cenușiu, foarte ușor fuzibil.
 

mangan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Mangan)

1. metal dur și sfărâmicios, alb-cenușiu, foarte răspândit în natură, folosit la elaborarea unor aliaje.