Dictionar

mic; mărunt

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT parvus
2. FR petit; mince
3. EN small; little
4. DE klein; winzig
5. RU мaлый; мaленький
6. HU kicsi, apró
 

abțibild

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Abziehbild)

1. mic desen colorat gumat pe o parte, care se aplică pe o suprafață netedă.
2. (fam.; pl.) nimicuri, mărunțișuri; mici șmecherii.
 

accidențe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Akzidenzen)

1. lucrări tipografice mărunte și variate (afișe, invitații, programe etc.).
 

aglomerat

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. agglomérat)

1. adj. îngrămădit, adunat în grămadă.
2. (despre spații) suprapopulat, ticsit.
3. s.n. corp din aglomerarea unor materiale mărunte.
4. îngrămădire de materiale vulcanice.
5. produs obținut prin aglomerarea minereurilor.
 

alastrin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alastrin)

1. boală contagioasă și epidemică din țările calde, printr-o erupție veziculoasă măruntă și superficială.
 

augur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. augur)

1. s. m. preot roman despre care se credea că poate prevesti viitorul după zborul, cântecul și măruntaiele păsărilor.
2. s. n. prevestire făcută de un augur (I).
3. a fi de bun (sau de rău) ~ = a fi semn bun (sau rău), favorabil (sau nefavorabil).
 

bonomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bonhomie)

1. manieră de a fi și de a acționa care dezvăluie bunătate, simplitate, chiar și în cele mai mărunte lucruri; atitudine, caracter de bonom.
2. (antonime) aroganță, suficiență.