Dictionar

ambarcație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embarcation)

1. vas plutitor de dimensiuni mici, cu vâsle, vele sau motor.
 

acvaplan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquaplane)

1. planșă de lemn, în sport, care alunecă pe apă remorcată de o ambarcație cu motor.
2. sport practicat pe o asemenea planșă.
3. ambarcație de transport având propulsie cu reacție submarină.
 

balenieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baleinière)

1. ambarcație ușoară la vânarea balenelor, pentru sport sau pentru transportat oameni.
2. șalupă rapidă (cu motor) pentru vizite oficiale, la salvarea naufragiaților etc.
 

barcă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. barca, fr. barque)

1. ambarcație mică, fără punte, cu rame, vele sau cu motor.
 

cadet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cadet, rus. kadet)

1. (în trecut în Franța, Rusia) tânăr care se pregătea pentru a deveni ofițer.
2. membru al unui partid reacționar din Rusia țaristă.
3. elev (absolvent) al unei școli militare.
4. ambarcație de sport cu vele.
 

caiac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kayak)

1. barcă din piei de focă la eschimoși pentru vânătoare și pescuit.
2. ambarcație ascuțită la capete și condusă cu una sau două padele.
3. sport nautic care o practică.
 

canoe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. canoë, engl. canoe)

1. barcă ușoară dintr-un singur trunchi, la amerindieni.
2. ambarcație cu capetele ascuțite, la care se vâslește cu ajutorul unei pagaie din poziția în genunchi.
3. sport nautic cu această ambarcație.