Dictionar

ascetism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ascétisme)

1. mod de viață prin austeritate; anahoretism, asceză.
2. doctrină etico-religioasă care propovăduiește ascetismul (1).
 

anahoretism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anachorétisme)

1. mod de viață al anahoreților; ascetism.
 

ascet, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ascète)

1. cel care practică ascetismul; pustnic.
2. (fig.) om care își impune o viață austeră și retrasă.
 

ascetism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ascétisme)

1. mod de viață prin austeritate; anahoretism, asceză.
2. doctrină etico-religioasă care propovăduiește ascetismul (1).
 

asceză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ascèse)

1. aplicare în practică a virtuților prin exercițiu de voință, privațiuni etc.; viață austeră și retrasă.
2. ascetism (1).
 

eremitism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. érémitisme)

1. mod de viață al eremiților; stilul de viață al călugărilor eremiți; ascetism.
2. (antonim) epicurism.
 

franciscanism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. francescanesimo)

1. mișcare religioasă care îmbina predica pocăinței și a ascetismului sever cu aceea a simplității evanghelice, a blândeții și a dragostei pentru toate viețuitoarele firii.
2. caracter franciscan (al artei).