Dictionar

astronavă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. astronef)

1. vehicul destinat zborurilor cosmice; navă spațială.
 

navă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., it. nave, lat. navis)

1. vas plutitor de dimensiuni mari, amenajat și echipat pentru a se deplasa pe, sau sub apă; vapor.
2. aeronavă.
3. ~ cosmică = astronavă.
4. partea centrală a unei biserici creștine; naos, nefă.
 

paleoastronaut

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (paleo- + astronaut)

1. ființă despre care documente străvechi atestă că ar fi călătorit cu vehicule de tip astronavă.