OK
X
apercepe
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (după germ. apperzipieren)
1.
a
conștientiza
clar
o
percepție,
o
cunoștință;
a
percepe,
a
asimila.
2.
(var.)
a
apercepa.
aproape
Parte de vorbire:
I. adv., II. s.m. art.
Etimologie: (lat. ad-prope)
1.
I.
la
o
distanță
mică
în
spațiu
de
cineva
sau
de
ceva;
în
preajmă,
în
vecinătate.
2.
la
un
interval
mic
de
timp
(în
viitor
sau
în
trecut)
față
de
prezent.
3.
care
se
apropie
foarte
mult
de
o
limită
superioară
sau
inferioară
(de
cantitate,
calitate).
4.
cam,
mai,
aproximativ.
5.
gata,
mai-mai,
cât
pe
ce.
6.
~
de
=
cu
puțin
timp
înainte
de.
7.
(expr.)
a
cunoaște
(pe
cineva)
de
~
=
a
cunoaște
(pe
cineva)
foarte
bine.
8.
(antonim)
departe.
9.
II.
orice
om
(în
raport
cu
altul,
considerat
apropiat);
semen.
concepe
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. concipere)
1.
tr.
a
imagina,
a
proiecta,
a
crea.
2.
a-și
face
o
idee
despre
ceva;
a
pricepe,
a
înțelege.
3.
a
formula
(ceva)
într-un
anumit
fel,
a
exprima.
4.
intr.
(despre
femei)
a
rămâne
însărcinată.
corupe
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. corrumpere)
1.
tr.,
refl.
a
(se)
abate
de
la
moralitate,
corectitudine
sau
datorie.
2.
a
face
să-și
piardă,
a-și
pierde
integritatea,
puritatea
etc.;
a
(se)
strica,
a
(se)
denatura.
coupe
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. coupé)
1.
spectacol
de
teatru
din
două
sau
mai
multe
piese
scurte.
2.
caroserie
de
automobil
având
în
spate
un
compartiment
închis,
pentru
persoane.
dezrupe
Parte de vorbire:
vb. tr. (învechit)
Etimologie: (dez- + rupe)
1.
a
face
să
se
desprindă,
să
se
detașeze
de
cineva
sau
de
ceva.
aalenian, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. aalénien)
1.
I.
din
primul
etaj
al
jurasicului
mediu
(sau
ultimul
al
jurasicului
inferior).
2.
care
aparține
aalenianului,
specific
aalenianului;
care
se
referă
la
această
perioadă.
3.
II.
primul
etaj
al
jurasicului
mediu
sau
ultimul
etaj
al
jurasicului
inferior.
abac
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)
1.
instrument
de
calculat
din
bile
care
se
pot
deplasa
pe
vergele
orizontale
paralele.
2.
tabel
sau
diagramă
care
permite
rezolvarea
rapidă
a
unor
calcule.
3.
(matematică)
diagramă
sau
grafic
care
oferă,
prin
lectură
simplă,
rezolvarea
aproximativă
a
unei
probleme
numerice;
nomogramă.
abaca
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)
1.
bananier
din
Filipine,
care
are
fructele
necomestibile
și
pețiolurile
frunzelor
lungi
din
care
se
obțin
fibre
textile.
2.
fibră
textilă
obținută
din
pețiolurile
frunzelor
acestui
bananier;
cânepă
de
Manilla.
abacă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)
1.
(arhitectură)
partea
superioară
a
capitelului
unei
coloane;
placă
de
piatră
care
formează
partea
superioară
a
capitelului
unei
coloane
și
pe
care
se
sprijină
arhitrava.
2.
(matematică)
sistem
de
linii
înscrise
într-un
plan,
care
corespund
unei
ecuații;
nomogramă.
3.
(fizică)
reprezentare
geometrică
și
algebrică
a
unui
spectru
luminos
4.
(var.)
(s.n.)
abac.
abacteriemic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abactériémique)
1.
(med.)
care
nu
conține
bacterii,
pentru
sângele
unui
bolnav.
2.
(despre
boli)
care
nu
prezintă
microbi
în
sângele
circulant.
3.
(antonim)
bacteriemic.
abajur
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abat-jour)
1.
dispozitiv
pentru
a
rabata
lumina
unei
lămpi.
2.
acoperitoare
de
metal,
de
hârtie
etc.
care
se
pune
la
o
lampă
pentru
a
reflecta
lumina
într-o
anumită
direcție.