OK
X
beatifica
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. beatificare, fr. béatifier)
1.
a
trece
pe
cineva,
după
moarte,
în
rândul
sfinților.
beatific, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. béatifique)
1.
care
beatifică.
2.
(s.
m.
f.)
cel
care
trăiește
o
bucurie
spirituală.
protonotar
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. protonotario, fr. protonotaire)
1.
prelat
de
pe
lângă
curia
romano-catolică,
care
primește
actele
consistoriilor
și
ale
proceselor
de
beatificare.
2.
prim-cancelar
și
secretar
al
curiei
imperiale;
arhicancelar.