curial, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Etimologie: (lat. curialis, fr. curial)
Etimologie: (lat. curialis, fr. curial)
1. I. care aparține aceleași curii; referitor la o curie; referitor la Senatul roman.
2. II. (Roma Antică) membru al unei curii.