OK
X
arhar
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. arhar)
1.
ovină
sălbatică
din
Asia
Centrală,
cu
coada
lungă.
harachiri
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. hara-kiri)
1.
sinucidere
rituală
prin
tăierea
pântecului
cu
pumnalul,
practicată
în
Japonia;
seppuku.
harașeu
Parte de vorbire:
s.n. (înv., reg.)
Etimologie: (necunoscută)
1.
șef,
căpetenie
a
lotrilor,
a
tâlharilor.
hârban
Parte de vorbire:
s.m. (regional)
Etimologie: (contam. harbuz + bostan)
1.
(bot.)
plantă
mediteraneană,
din
familia
cucurbitaceelor,
cultivată
pentru
fructele
sale
foarte
suculente.
2.
(bot.)
(prin
metonimie)
fruct
comestibil
al
acestei
plante
cu
coaja
verde
strălucitoare
și
cu
pulpă
suculentă
de
culoare
roșie
în
general.
3.
(sinonime)
pepene
verde,
(reg.)
harbuz,
(reg.)
lubeniță.
hârbărie
Parte de vorbire:
s.f. sg. (popular)
Etimologie: (hârb + -ărie)
1.
mulțime
de
hârburi,
de
lucruri
stricate.
hârboaică
Parte de vorbire:
s.f. (regional)
Etimologie: (hârb + -oaică)
1.
oală
largă,
de
doi
litri,
pentru
măsurat
laptele.
abajur
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abat-jour)
1.
dispozitiv
pentru
a
rabata
lumina
unei
lămpi.
2.
acoperitoare
de
metal,
de
hârtie
etc.
care
se
pune
la
o
lampă
pentru
a
reflecta
lumina
într-o
anumită
direcție.
abreacție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abréaction)
1.
(psihan.)
reapariție
bruscă
a
unor
tensiuni
emoționale,
regulate.
2.
reacție
de
eliberare
a
unor
tensiuni
emoționale
care
altfel
ar
întreține
conflictele
psihice
și
ar
genera
tulburări
durabile;
reacție
de
apărare.
3.
sin.
catharsis.
acid, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. acide, lat. acidus)
1.
adj.
cu
proprietăți
acide.
2.
(fig.)
care
dezvăluie
lucruri
neplăcute,
dureroase;
usturător.
3.
(adesea
fig.)
care
are
proprietățile
unui
acid,
cu
gust
acru,
înțepător.
4.
s.
m.
substanță
chimică
cu
gust
acru
și
miros
înțepător,
care
înroșește
hârtia
albastră
de
turnesol.
activ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)
1.
adj.
care
participă
efectiv
la
o
acțiune;
harnic,
dinamic.
2.
(biol.)
aflat
în
stare
de
completă
funcționare.
3.
membru
~
=
membru
al
unei
organizații,
instituții,
având
obligații
și
bucurându-se
de
drepturi
depline.
4.
(mil.)
în
activitate.
5.
(despre
corpuri,
substanțe)
care
intră
ușor
în
reacție.
6.
(despre
diateza
verbală)
care
arată
că
subiectul
săvârșește
acțiunea.
7.
vocabular
~
=
vocabular
folosit
în
mod
curent.
8.
(despre
operații,
conturi,
bilanțuri)
care
se
soldează
cu
un
profit.
9.
s.
n.
totalitatea
mijloacelor
economice
ale
unei
întreprinderi,
instituții
etc.;
parte
a
bilanțului
în
care
sunt
înscrise
aceste
mijloace.
10.
colectiv
de
membri
pe
lângă
un
organ
de
partid,
pe
care
se
sprijină
în
întreaga
sa
activitate.
11.
adv.
în
mod
activ.
acțiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. action, lat. actio)
1.
desfășurare
a
unei
activități;
faptă.
2.
operație
militară
(ofensivă
sau
defensivă).
3.
ceea
ce
arată
un
verb.
4.
totalitatea
întâmplărilor
dintr-o
operă
epică
sau
dramatică.
5.
efect,
influență.
6.
proces.
7.
cerere
prin
care
se
deschide
un
proces.
8.
hârtie
de
valoare
care
reprezintă
o
cotă
fixă
din
capitalul
unei
societăți
comerciale
și
care
dă
deținătorului
dividende.
admonestare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. admonesta)
1.
acțiunea
de
a
admonesta
și
rezultatul
ei;
admonestație,
admonițiune.
2.
hârtie
oficială
care
conține
o
mustrare.