dialectician, -ă
Parte de vorbire: s.m.f.
Etimologie: (fr. dialecticien)
Etimologie: (fr. dialecticien)
1. specialist în dialectică.
2. cel care, gândind, vorbind sau scriind, aplică procedeele dialecticii.
3. cel care raționează cu artă și metodă.
4. (filosofia antică) persoană care folosește arta discuției în contradictoriu.