caricatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caricature, it. caricatura)

1. desen care reprezintă o persoană, o situație etc. exagerând intenționat, în scopuri satirice, anumite trăsături (negative).
2. (fig.) imitație nereușită, denaturată.

epigramist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (it. epigrammista)

1. autor de epigrame, de poezii satirice; (înv.) epigramatist.

fatrasie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fatrasie)

1. mică compoziție poetică medievală constând dintr-un ansamblu de piese satirice.

fescenin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fescennin, lat. fescenninus)

1. din Fescennia (Etruria).
2. versuri (sau cântece) ~e = versuri, poezii satirice latine.

goliard

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. goliard)

1. nume dat poeților medievali rătăcitori, de limbă latină, care celebrau în poeziile lor bucuria de a trăi într-un spirit libertin, adesea satiric.
2. (istorie, Evul Mediu) cleric itinerant care scria cântece de băutură și poezii satirice.
3. student (cleric) medieval sărac, trăind din cerșetorie sau expediente, uneori în slujba colegilor bogați, scriind adesea literatură satirică.

picaresc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. picaresque, sp. picaresco)

1. referitor la picarism, caracteristic picarismului.
2. desemnează un gen literar spaniol, din secolul al XVI-lea până în secolul al XVIII-lea, al cărui personaj principal este un aventurier marginal și necinstit; care se inspiră din acest gen.
3. (despre anumite opere literare) care, prin intermediul personajelor aparținând mediului interlop (cerșetori, vagabonzi, aventurieri etc.), investighează, cu accente satirice, cele mai diverse medii sociale, moravuri etc., reliefând amănuntul pitoresc, într-un limbaj cu elemente argotice și familiare.