marginal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. marginal)

1. de margine; scris pe marginea unui text.
2. (fig.) lăturalnic, secundar.

marginalia

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., it. marginalia)

1. note, titluri imprimate pe marginea unei pagini, lângă text.
2. articol cu note și însemnări pe marginea paginilor.

marginalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. marginalisme)

1. (ec.) curent de gândire potrivit căruia valoarea de schimb a unui produs este determinată de ultima unitate disponibilă din acel produs.

marginalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. marginaliste)

1. I. referitor la marginalism, teorie economică bazată pe ideea că valoarea economică rezultă din utilitatea marginală (utilitatea ultimei unități consumate).
2. care caracterizează sau aparține teoriei economice a marginalismului.
3. II. adept al marginalismului.

marginalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (marginal + -itate)

1. caracter marginal.
2. situație a cuiva aflat la frontiera a două grupe umane distincte.

marginaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. marginaliser)

1. tr., refl. a (se) situa la marginea unui obiect, a unui fenomen etc.
2. tr. a da la o parte, a diminua (pe nedrept) valoarea cuiva sau a ceva prin neglijare, în mod voit; a periferiza.

acrosteoliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acro-ostéolyse)

1. (med.) osteoliză în extremități.
2. (med.) distrugere a falangelor distale ale degetelor de la mâini sau de la picioare, cel mai adesea bilaterală.
3. (med.) imagine radiografică de transparență osoasă centrală sau marginală, cu limite șterse sau nete.

limb

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. limbe, germ. Limbus)

1. partea lățită a unei frunze, petale sau sepale; lamină.
2. marginea gradată a scării unui instrument de măsură.
3. marginea unui astru.
4. creastă marginală a unei formații anatomice circulare.
5. navă folosită în operații de limbare.
6. loc unde catolicismul presupune că ar sta sufletele drepților decedați înainte de venirea lui Cristos și ale copiilor nebotezați.

marginalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. marginaliste)

1. I. referitor la marginalism, teorie economică bazată pe ideea că valoarea economică rezultă din utilitatea marginală (utilitatea ultimei unități consumate).
2. care caracterizează sau aparține teoriei economice a marginalismului.
3. II. adept al marginalismului.

marginalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (marginal + -itate)

1. caracter marginal.
2. situație a cuiva aflat la frontiera a două grupe umane distincte.

parodontal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. parodontal)

1. (med.) legat de parodonțiu, de țesuturile de susținere ale dinților.
2. țesut ~ = țesut marginal moale, cu formațiuni fibroase, care înconjură dintele și alveola dentară; parodonțiu moale, periodont.

picaresc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. picaresque, sp. picaresco)

1. referitor la picarism, caracteristic picarismului.
2. desemnează un gen literar spaniol, din secolul al XVI-lea până în secolul al XVIII-lea, al cărui personaj principal este un aventurier marginal și necinstit; care se inspiră din acest gen.
3. (despre anumite opere literare) care, prin intermediul personajelor aparținând mediului interlop (cerșetori, vagabonzi, aventurieri etc.), investighează, cu accente satirice, cele mai diverse medii sociale, moravuri etc., reliefând amănuntul pitoresc, într-un limbaj cu elemente argotice și familiare.