Dictionar

Rezultate secundare (Gen.):

Acrogen

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT acrogenus

2. FR acrogène

3. EN acrogenous

4. DE akrogen; spitzständig; endsprossend

5. RU aкроrенный

6. HU csúcson keletkező, csúcson növekedő


Acropleurogen

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT acropleurogenicus; acropleurogenus

2. FR acropleurogène; acropleurogenous

3. EN acropleoulogen

4. DE akropleurogen

5. RU aкроплевроrенный

6. HU amely csúcson és szervek oldalain fejlődik


Acropleurogen

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. acropleurogenicus, acropleurogenus)

1. (bot.) care se dezvoltă la vârful şi pe laturile organelor.


Agent patogen

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT excitator

2. FR agent pathogène

3. EN infective agent

4. DE Krankheitserreger

5. RU возбудитель

6. HU kórokozó


Aglutinogen

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agglutinogène)

1. substanţă proteică din compoziţia microbilor şi a globulelor roşii care produce aglutinina.


Alpigen

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT alpigenus

2. FR alpigène

3. EN alpigene

4. DE alpigen

5. RU aльпиrенный

6. HU havasról származó


Abces

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.

2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.

3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.

4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.

5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.


Abil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. habile, lat. habilis)

1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.

2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.

3. (fig.) care dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.

4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.

5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.


Abiogen, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abiogène)

1. (biol.) (despre medii) care este lipsit de viață.

2. (despre procese) care are loc, se petrece fără participarea materiei vii.

3. (antonim) biogen.


Abiogeneză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiogenèse)

1. (biologie) teorie care admite generația spontanee, adică apariția vieții din materie anorganică neînsuflețită; arhebioză.

2. (antonim) biogeneză.


Abiotrofie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiotrophie)

1. (biol.) proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos); slăbire sau încetare a funcțiilor unui țesut, organ sau organism.


Abis

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abysse, lat. abyssos)

1. prăpastie, genune.

2. parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant.

3. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari.

4. (fig.) distanță uriașă sau separare de ordin cultural, intelectual, moral, sentimental.