Dictionar

antiestetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiesthétique)

1. împotriva (regulilor) esteticii.
 

artă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. art, lat. ars, artis)

1. formă a activității umane care oglindește realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparțin acestei forme.
2. operă de ~ = operă rezultată din activitatea artistică creatoare.
3. ~e liberale = denumire dată în învățământul medieval gramaticii, retoricii, dialecticii (trivium), aritmeticii, geometriei, astronomiei și teoriei muzicii (quadrivium).
4. îndemânare deosebită, pricepere, măiestrie, abilitate.
5. ~ militară = parte a științei militare care studiază teoria și practica pregătirii și ducerii acțiunilor de luptă și a războiului.
 

biocibernetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. biocybernétique)

1. adj. referitor la biocibernetică.
2. s. f. ramură a ciberneticii care studiază procesele biologice ca manifestări ale unor sisteme informaționale cu autoreglare, folosind metode matematice, modelarea analoagă etc.
 

cibernetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cybernétique)

1. referitor la cibernetică; bazat pe principiile ciberneticii.
 

cinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cynique, lat. cynicus, gr. kynikos, de câine)

1. adj. care denotă sfidare; sarcastic, sfidător, insolent, nerușinat.
2. școală ~ă = școală filozofică greacă din antichitate care s-a preocupat îndeosebi de problemele eticii, propovăduind autonomia morală a individului, simplitatea, întoarcerea la natură.
3. s. m. filozof aparținând acestei școli.
4. adj., s. m. f. (cel) care exprimă deschis și fără jenă atitudini și gânduri condamnabile; (om) nerușinat, fără scrupule.
 

citogenetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cytogénétique)

1. adj. referitor la citogenetică.
2. s. f. ramură a geneticii care studiază structura și comportamentul cromozomilor în mitoză și meioză.