cinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cynique, lat. cynicus, gr. kynikos, de câine)

1. adj. care denotă sfidare; sarcastic, sfidător, insolent, nerușinat.
2. școală ~ă = școală filozofică greacă din antichitate care s-a preocupat îndeosebi de problemele eticii, propovăduind autonomia morală a individului, simplitatea, întoarcerea la natură.
3. s. m. filozof aparținând acestei școli.
4. adj., s. m. f. (cel) care exprimă deschis și fără jenă atitudini și gânduri condamnabile; (om) nerușinat, fără scrupule.

consiliu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. consilium, fr. conseil)

1. sfat, povață, sfătuire.
2. colectiv de conducere, de administrare, avizare sau consultare etc. în activitatea unor organe ori organizații, instituții etc.
3. ședință a unui astfel de colectiv.
4. denumire dată (îndeosebi în structura statelor de tip comunist) unor organe sau organisme centrale de partid și de stat.
5. ~ de miniștri = organ suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat; cabinet (II); ~ de administrație = comitet de conducere al unei societăți comerciale sau industriale pe acțiuni.

intelectualitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. intellectualité, germ. Intellektualität)

1. categorie socială ale cărei activități și preocupări se desfășoară îndeosebi în sfera vieții spirituale.
2. totalitatea intelectualilor.

muzeu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. musée, germ. Museum, lat. museum)

1. instituție care achiziționează, conservă și îndeosebi expune în vederea studierii, educării și delectării publicului, obiecte de artă, relicve, documente istorice, științifice etc.

orca

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. orca)

1. delfin foarte mare, feroce, care atacă îndeosebi focile.

piric 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. pirico)

1. referitor la foc, la ardere și îndeosebi la focuri de artificii.