Dictionar

arhiduce

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. archiduc, lat. archidux)

1. titlu purtat de prinții fostei case imperiale a Austriei.
 

arhiducesă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. archiduchesse, it. arciduchessa)

1. titlu purtat de prințesele fostei case imperiale a Austriei.
 

cancelar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. cancellarius)

1. (în evul mediu) șeful cancelariei și al arhivei regale sau imperiale.
2. înalt demnitar, prim-ministru în Germania și, odinioară, în Rusia și în Austria.
3. înalt demnitar al unei instituții în unele țări (Anglia, Franța etc.).
4. lord ~ = președintele Camerei Lorzilor în Anglia.
5. șeful cancelariei unei reprezentanțe diplomatice sau consulare.
6. șef administrativ al unor universități din S.U.A.
 

mareșal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. maréchal)

1. cel mai înalt grad în ierarhia militară.
2. ~ al palatului = șeful administrației unei case regale sau imperiale.
 

procurator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. procurateur, lat. procurator)

1. magistrat roman, administrator al unei provincii imperiale, cu strângerea dărilor și cu repartizarea cheltuielilor.
2. înalt demnitar în vechile republici italiene Genova și Veneția.
3. mandatar însărcinat să apere interesele unei alte persoane.
 

protonotar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. protonotario, fr. protonotaire)

1. prelat de pe lângă curia romano-catolică, care primește actele consistoriilor și ale proceselor de beatificare.
2. prim-cancelar și secretar al curiei imperiale; arhicancelar.