chiasmă
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. chiasma, gr. khiasma)
Etimologie: (fr. chiasma, gr. khiasma)
1. încrucișare a două formații anatomice (tendoane, nervi).
2. punct intracranian în care se întretaie fibrele nervilor optici
3. (biol.) aranjare în cruce a cromatidelor în meioză.