Dictionar

optician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. opticien)

1. specialist în optică, ramură a fizicii care studiază lumina și fenomenele luminoase și vizuale.
2. cel care face, repară sau vinde instrumente optice.
 

opticitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. opticité)

1. calitatea de a bate la ochi sau de a plăcea ochilor.
 

antipod

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antipode/s/, lat., gr. antipodes)

1. s. m. loc de pe Pământ diametral opus.
2. (chim.) ~zi optici = substanțe cu aceeași formulă și aceleași proprietăți fizico-chimice, dar cu activitate optică diferită.
3. (fig.) ființă, lucru, idee etc. în totală opoziție cu altele.
4. s. f. pl. celule situate la baza sacului embrionar la angiosperme, care participă la fecundarea și dezvoltarea embrionului.
 

catoptric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. catoptrique)

1. adj. referitor la catoptrică.
2. s. f. capitol al opticii care studiază fenomenele de reflexie a luminii.
 

chiasmatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. chiasmatique)

1. referitor la chiasm sau la chiasmă.
2. sindrom ~ = sindrom, constând din îngustarea câmpului vizual, diminuarea activității vizuale și atrofia nervilor optici.
 

chiasmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chiasma, gr. khiasma)

1. încrucișare a două formații anatomice (tendoane, nervi).
2. punct intracranian în care se întretaie fibrele nervilor optici
3. (biol.) aranjare în cruce a cromatidelor în meioză.
 

dioptric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dioptrique)

1. adj. referitor la dioptrică.
2. s. f. parte a opticii care studiază refracția luminii.
 

enantiomer

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. énantiomère)

1. (chimie) fiecare din cei doi izomeri antipozi optici ai unei substanțe cu aceeași compoziție chimică; izomer optic.