Dictionar

cromatogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chromatogenèse)

1. producere a unor substanțe colorante de către bacterii și fungi, ca rezultat al activității metabolice.
 

cromatologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chromatologie)

1. studiu al materiilor colorante de origine vegetală.
 

leucobază

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Leukobase, fr. leucobase)

1. (chimie) compus obținut prin reducerea anumitor materii colorante și care prin oxidare formează din nou materia colorantă respectivă; leucoderivat.
 

poliene

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. polyénes)

1. (chimie) substanțe organice cu mai multe duble legături în molecule; materii colorante, galbene sau roșii, răspândite în regnul vegetal; carotinoide.
 

rezinat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. résinate)

1. substanță prin combinarea unei rășini cu un metal, în industria lacurilor, a materiilor colorante etc.
 

stuc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. stucco, germ. Stuck, fr. stuc)

1. mortar de ipsos cu praf de marmură, clei și diverse substanțe colorante, care prin uscare și lustruire imită marmura.