Dictionar

alternarioza sfeclei

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Alternaria alternata
2. FR alternariose de la betterave
3. EN alternaria spot of beet
4. DE Blattbräune der Rüben; Alternaria-Fleckenkrankheit der Zuckerrübe
5. RU aльтернaриоз свёклы
6. HU cukorrépa levélfoltossága és gyökérfekélye
 

CLEID-, CLEIDO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. cléid/o/-, cf. gr. kleidion)

1. „claviculă”.
 

cleidectomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cléidectomie)

1. (med.) operație chirurgicală pentru îndepărtarea unei părți sau a întregii clavicule, osul în formă de S care merge de la umăr la partea superioară a sternului; ablațiune a claviculei.
 

CLEIDO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. kleis, -idos „ceva care servește la închidere, cheie”)

1. „claviculă”.
 

cleidotomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cléidotomie)

1. secționare chirurgicală a claviculei unui făt mort.
 

cleionaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. clayonnage)

1. construcție din împletitură de nuiele pe pari de lemn cu care se consolidează o coastă de deal, un taluz.
 

adenină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénine)

1. bază azotată purinică din acizii nucleici.
 

adeziv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. adhésif, lat. adhaesivus)

1. adj. (despre materiale) care stă strâns lipit.
2. (biol.; despre organe) care fixează organismul de ceva.
3. (bot.) care se lipește și se unește prin concreștere (celulă, disc).
4. s.m. produs, natural sau sintetic, la încleierea lemnului, a metalelor, materialelor plastice etc.
5. substanță care se adaugă la preparatele agricole antiparazite pentru o mai bună fixare a acestora pe plante.
 

amfigamie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphigamie)

1. fuziune a două celule sexuate din care rezultă nuclei conjugați.
 

ancola

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. encoller)

1. a aplica, a întinde pe ceva un strat de clei, lac; a încleia.
2. (antonime) a descleia, a dezancola.
 

ancolaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. encollage)

1. acțiunea de a ancola și rezultatul ei; ancolare, încleiere.
2. (antonime) descleiere, dezancolare.
 

arabic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arabique)

1. arab (II).
2. gumă ~ă = substanță cleioasă din unele specii de salcâm exotic sau obținută pe cale sintetică, pentru lipit, apretat etc.