marmură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. marmor, it. marmore)

1. rocă calcaroasă cristalină, care se poate ciopli și lustrui, întrebuințată mai ales la lucrări de sculptură și în arhitectură.
2. bucată de marmură prelucrată (statuie, element de arhitectură etc.).
3. (expr.) a rămâne de ~ = a rămâne împietrit, încremenit de spaimă, de uimire etc.; a înmărmuri.
4. (expr.) a fi de ~ sau a fi rece ca o ~ (sau ca ~a) = a fi insensibil, a nu se tulbura de nimic, a rămâne rece la toate.

acrolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrolithe)

1. statuie cu extremitățile din piatră sau marmură, iar corpul din alt material.

alabastru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. alabastro, lat. alabastrum)

1. ghips, cu aspect de marmură, din care se fac obiecte de artă și ornamentații.
2. (pex.) obiecte din alabastru.
3. (bot.) boboc sau mugure floral.

carieră (1)

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. carrière)

1. loc din care se extrag materiale de construcție (piatră, marmură, nisip, minerale nemetalice).

cipolin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cipollino)

1. rocă metamorfică din marmură albă conținând straturi de mică albă sau alte minerale cristalizate.
2. motiv decorativ din flori, frunze, fructe, împrumutat de la porțelanurile japoneze.

coloană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colonne)

1. stâlp cilindric de piatră, marmură etc. destinat să susțină un antablament.
2. formație cu aspect de stâlp apărută în peșteri prin unirea unei stalactite cu o stalagmită.
3. ~ vertebrală = șira spinării.
4. parte dintr-un catarg care iese deasupra punții.
5. masă a unui fluid care ia formă cilindrică atunci când este închisă într-un tub sau când țâșnește cu putere dintr-o conductă.
6. secțiune verticală a unei pagini tipărite sau manuscrise.
7. rubrică (într-un formular, într-un registru etc.).
8. șir vertical de cifre.
9. denumire a mai multor aparate în chimie și în industria chimică, dintr-o manta verticală, cilindrică, de metal etc., conținând materiale absorbante, filtrante etc.
10. convoi de oameni, animale, vehicule, nave, care merge rânduit în șiruri paralele în adâncime.
11. ~a a cincea = grup de trădători în slujba dușmanului, care organizează diversiuni, acte de sabotaj etc. pentru a dezorganiza spatele frontului.
12. (cinem.) ~ sonoră = ansamblu de sunete care însoțește imaginile unui film.

dală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dalle)

1. placă de formă geometrică regulată, din piatră, marmură, beton etc., folosită la pardoseli, pavaje sau la căptușirea zidurilor.