Dictionar

carnat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. carné)

1. (despre alimentație) compus din carne.
2. (bot.) de culoarea cărnii.
 

carnație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carnation)

1. coloritul și structura pielii unei persoane.
 

debrețin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Debreziner)

1. cârnat preparat din carne de vacă și porc, în intestine subțiri, care se consumă prăjit sau fript la grătar.
 

hot dog

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (amer. hot dog)

1. crenvurșt sau cârnat cald într-o chiflă (alungită), cu muștar.
 

inveterat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. invétéré, lat. inveteratus, it. inveterato)

1. învechit în rele, vicios, pervertit.
2. (despre vicii, defecte etc.) înrădăcinat, încarnat.
 

lebărvurșt

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Leberwurst)

1. cârnat din ficat de porc.
 

mortadelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. mortadella, fr. mortadelle)

1. cârnat gros italian.
 

mumie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ngr. mumia, it. mummia, germ. Mumie)

1. cadavru conservat prin îmbălsămare specială (la vechii egipteni).
2. cadavru descărnat, conservat natural într-un sol uscat.
3. (fig.) om lipsit de vigoare, de vivacitate; molâu.