conservatism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. conservatisme)

1. filosofie sau ideologie politică care pledează pentru statu-quoul social, cultural și religios; conservatorism.
2. mentalitate conservatoare, atașament față de tradiții.
3. (antonim) progresism.

conservațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. conservation, lat. conservatio)

1. acțiunea de a (se) conserva și rezultatul ei; (rar) conservare.
2. păstrarea intactă a bunurilor, antichităților etc.

conservativ 1, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. conservatif)

1. conservant.
2. (fiz.; despre câmpuri de forțe) în care se conservă energia.

conservativ, -ă (2)

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. konservativ)

1. care conservă; care favorizează menținerea statu-quoului; conservator.

conservator 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Konservatorium, fr. conservatoire)

1. instituție de învățământ muzical superior.

conservator 2, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. conservateur, lat. conservator)

1. adj. care conservă, conservativ2, conservatorist.
2. atașat de instituțiile trecutului, refractar la ceea ce este nou.
3. partid ~ (și s. m. pl.) = denumire a unor partide valorificând tradiția în plan politic și ideologic.
4. s. m. f. cel care îngrijește piesele dintr-un muzeu; custode.
5. s. n. instituție specializată, subordonată administrației poștale, unde sunt păstrate colecții filatelice.
6. ~ de ulei = rezervor metalic deasupra capacului unor transformatoare electrice care folosesc ca izolant uleiul.

antiprogresist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (anti- + progresist, cf. fr. antiprogressiste)

1. (persoană) care este împotriva progresului; conservator.
2. (antonim) novator.

avangardist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. avant-gardiste)

1. I. privitor la avangardism; care aparține avangardismului.
2. care aparține avangardei literare, artistice etc.
3. care este în avangardă, înaintea timpului său, în fruntea progresului sau a cunoașterii.
4. II. adept al avangardismului; cel care face parte dintr-o avangardă, dintr-o mișcare inovatoare.
5. (antonime) conservator, misoneist.

biopreparat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bio- + preparat)

1. (fragment de) organism conservat pentru a fi utilizat în cercetările științifice, în scopuri didactice etc.
2. preparat de origine biologică.

botulinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. botulinique)

1. referitor la botulism.
2. bacil ~ = bacil care se găsește în carnea sau fructele conservate și în nutrețul însilozat.

confitare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. confitage)

1. tratare a legumelor și fructelor proaspete sau conservate cu soluții de zahăr, urmată de colorarea și deshidratarea lor parțială.

congelabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. congelable)

1. care poate fi congelat, conservat prin congelare.
2. (antonim) incongelabil.