OK
X
dolman
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dolman, germ. Dolman)
1.
haină
groasă
și
scurtă,
îmblănită
și
împodobită
cu
brandenburguri,
purtată
de
ofițeri.
2.
haină
bărbătească
căptușită
cu
blană.
druză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. druse)
1.
cavitate
existentă
în
anumite
roci
și
căptușită
cu
cristale;
geodă.
2.
cristale
din
oxalat
de
calciu
formate
în
unele
țesuturi
vegetale.
geodă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. géode, gr. geodes)
1.
masă
de
minerale
căptușită
cu
cristale,
depuse
în
cavitățile
rocilor;
druză.
2.
cavitate
patologică
în
diverse
țesuturi
(oase,
plămâni).
plastron
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. plastron)
1.
apărătoare
din
piele,
căptușită,
care
protejează
pieptul
la
scrimă.
2.
partea
din
față
a
unei
platoșe.
3.
partea
din
față
(apretată)
care
acoperă
pieptul
la
o
cămașă
bărbătească.
4.
partea
ventrală
a
carapacei
broaștelor
țestoase.
5.
(med.)
regiune
dură
la
palpare.
fermenea
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (tc. fermene)
1.
haină
scurtă
făcută
din
stofă
brodată
cu
fir
sau
cu
mătase,
uneori
căptușită
cu
blană,
pe
care
o
purtau
odinioară
boierii
peste
anteriu.
2.
scurteică
îmblănită
cu
blană
de
oaie,
purtată
de
țărani.
3.
camizol,
haină
de
casă
scurtă,
cu
mâneci,
pe
care
o
purtau
femeile.
4.
(var.)
fermenă,
ferminia.
țămbruitură
Parte de vorbire:
s.f. (Moldova)
Etimologie: (țămbrui + -itură)
1.
întărire
cu
țambre
a
pereților
unei
galerii
de
mină
sau
ai
unei
fântâni;
(reg.)
țămbruit.
2.
(concret.)
parte
țămbruită
(căptușită
cu
țambre)
a
unei
galerii
de
mină
sau
a
unei
fântâni.