OK
X
decență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. décence, lat. decentia)
1.
respect
pentru
bunele
moravuri;
bună-cuviință;
pudoare.
indecență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. indécence, lat. indecentia)
1.
caracter
a
ceea
ce
este
indecent,
care
încalcă
regulile
pudorii.
2.
caracterul
a
ceea
ce
este
contrar
moralei,
bunelor
obiceiuri.
3.
acțiune,
cuvânt,
lucru
contrar
decenței,
moralei
etc.
4.
comportament
indecent;
purtare
necuviincioasă.
decent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. décent, lat. decens)
1.
cuviincios;
reverențios,
plin
de
decență.
2.
pudic,
rușinos.
pudoare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. pudor, fr. pudeur)
1.
sentiment
de
sfială,
de
rușine,
de
jenă,
de
decență;
(p.
ext.)
curățenie
morală,
castitate;
pudicitate.
șocant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. choquant)
1.
care
șochează;
care
provoacă
un
șoc.
2.
care
ofensează
prin
imoralitate,
lipsă
de
decență
sau
nepotrivire.
3.
(antonime)
pertinent,
șarmant.
pornoscopie
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (grec. πόρνος + σκοπός)
1.
privire
necuviincioasă,
indecentă.
plebeianism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (plebeian + -ism)
1.
comportament
de
plebeu,
aer
de
plebeu;
plebeism.
2.
expresie
lipsită
de
decență,
mod
plebeian
de
a
vorbi.