Dictionar

boșiman, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. boschiman)

1. adj., s.m.f. (băștinaș) dintr-o populație negridă din sudul Africii (deșertul Kalahari).
2. (s. f.) limbă vorbită de boșimani.
 

caravană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caravane, /3/engl. caravan)

1. convoi de călători care străbate deșertul (pe cămile).
2. ansamblu de turiști și vehicule rutiere care se deplasează în grup pe același itinerar.
3. grup de vehicule (cu personalul aferent) care urmează același itinerar (în scopuri culturale, sanitare etc.).
4. rulotă de turism.
 

deșertic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. désertique)

1. care aparține deșertului; de deșert.
 

fenec

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fennec)

1. câine sălbatic din Sahara și Pen. Arabică, de talie mică și cu urechile foarte mari; vulpea deșertului.
 

reg

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. reg.)

1. suprafață netedă acoperită cu pietrișuri din deșertul Saharei.
 

saharian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. saharien)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Sahara.
2. limbi ~ene = limbi negro-africane vorbite la nord și vest de lacul Ciad și în sudul deșertului Libiei.
3. s. f. haină ușoară de pânză, cu epoleți și mâneci scurte.