Dictionar

domesticitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. domesticité)

1. stare a unui animal domestic.
2. (rar) situația de servitor.
 

alpaca 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. alpaca)

1. mamifer erbivor, domesticit, înrudit cu cămila, cu lâna lungă și mătăsoasă, din America de Sud.
2. stofă fină din lâna acestuia.
 

bactriană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bactrienne)

1. cămilă cu două cocoașe, domesticită, în Asia.
 

gaial

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. gayal)

1. (zool.) formă domesticită de gaur, care trăiește în Asia de Sud-Est.
 

iac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. yack)

1. mamifer erbivor rumegător din Tibet, mai mic decât bivolul, cu păr lung, domesticit, animal de povară.
 

onagru

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. onagre, gr. onagros)

1. plantă erbacee originară din Tasmania și America, cultivată pentru florile sale mari, roz, purpurii sau galbene.
2. (zool.) hemion sălbatic, mic, în sud-vestul Asiei; (prin ext.) măgar domesticit sau domestic.
 

rodeo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. rodeo, fr. rodéo)

1. serbare organizată cu ocazia marcajului vitelor în unele regiuni din America.
2. întrecere sportivă de călărie pe cai nedomesticiți, cu și fără șa, de prindere a animalelor cu lasoul, lupte de tauri etc.