OK
X
haiduci
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (haiduc)
1.
(intr.)
a
duce
viață
de
haiduc.
2.
(tr.)
a
(cutreiera
sau)
a
jefui
ca
un
haiduc.
3.
(refl.)
a
se
face
haiduc;
a
deveni
haiduc.
haiducie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (haiduc + -ie)
1.
luptă
armată
a
unor
cete
de
haiduci
împotriva
asupritorilor,
frecventă
la
sfârșitul
Evului
Mediu
în
țările
românești
și
în
Peninsula
Balcanică.
2.
viață
sau
îndeletnicire
de
haiduc.
3.
purtare,
deprindere
de
haiduc.
haiducime
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (haiduc + -ime)
1.
mulțime,
ceată
de
haiduci;
(înv.)
haiducame.
haiducire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (haiduci)
1.
trăire
a
unei
vieți
de
haiduc;
haiducit.
2.
(cutreierare
sau)
jefuire
în
felul
haiducilor;
haiducit.
3.
alegere
a
îndeletnicirii
de
haiduc;
haiducit.
haiducit
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (haiduci)
1.
trăire
a
unei
vieți
de
haiduc;
haiducire.
2.
(cutreierare
sau)
jefuire
în
felul
haiducilor;
haiducire.
3.
alegere
a
îndeletnicirii
de
haiduc;
haiducire.
haiducit, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (haiduci)
1.
care
trăiește
o
viață
de
haiduc.
2.
care
(cutreieră
sau)
jefuiește
în
felul
haiducilor.
3.
care
devine
haiduc.
cetaș
Parte de vorbire:
s.m. (înv., pop.)
Etimologie: (ceată + -aș)
1.
membru
al
unei
cete;
soț,
ortac.
2.
căpitan
al
unei
cete
de
haiduci;
căpitan
de
ceată.
3.
conducător
al
unui
grup
de
lucrători,
de
dansatori
etc.
haiducește
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (haiduc + -ește)
1.
în
felul
haiducilor,
ca
haiducii.
haiducie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (haiduc + -ie)
1.
luptă
armată
a
unor
cete
de
haiduci
împotriva
asupritorilor,
frecventă
la
sfârșitul
Evului
Mediu
în
țările
românești
și
în
Peninsula
Balcanică.
2.
viață
sau
îndeletnicire
de
haiduc.
3.
purtare,
deprindere
de
haiduc.
haiducime
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (haiduc + -ime)
1.
mulțime,
ceată
de
haiduci;
(înv.)
haiducame.
haiducire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (haiduci)
1.
trăire
a
unei
vieți
de
haiduc;
haiducit.
2.
(cutreierare
sau)
jefuire
în
felul
haiducilor;
haiducit.
3.
alegere
a
îndeletnicirii
de
haiduc;
haiducit.
haiducit, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (haiduci)
1.
care
trăiește
o
viață
de
haiduc.
2.
care
(cutreieră
sau)
jefuiește
în
felul
haiducilor.
3.
care
devine
haiduc.