OK
X
peninsulă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. péninsule, lat. paeninsula)
1.
întindere
de
pământ
care
înaintează
în
mare.
peninsular, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. péninsulaire)
1.
(și
s.
m.
f.)
(locuitor)
al
unei
peninsule.
2.
în
formă
de
peninsulă.
bogomil
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (cf. Bogomil - preot bulgar)
1.
(religie)
cel
care
aparținea
unei
secte
eretice
maniheiste
care
a
apărut
în
secolul
al
X-lea
în
Bulgaria
și
s-a
răspândit
până
la
începutul
secolului
al
XIII-lea
în
Asia
Mică
și
Peninsula
Balcanică;
adept
al
bogomilismului.
erg 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. erg)
1.
deșert
de
nisip
acoperit
cu
dune,
în
Sahara,
Peninsula
Arabică
etc.
istm
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. isthme, lat. isthmus, gr. isthmos)
1.
fâșie
care
unește
o
peninsulă
cu
un
continent,
sau
două
continente
între
ele.
2.
(anat.)
partea
îngustă
a
unui
organ.
malaiez, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. malais)
1.
(locuitor)
din
Malaiezia.
2.
(s.
f.)
limbă
vorbită
în
peninsula
malaieză
și
pe
coastele
insulelor
Indoneziei.
peninsular, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. péninsulaire)
1.
(și
s.
m.
f.)
(locuitor)
al
unei
peninsule.
2.
în
formă
de
peninsulă.
haiducie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (haiduc + -ie)
1.
luptă
armată
a
unor
cete
de
haiduci
împotriva
asupritorilor,
frecventă
la
sfârșitul
Evului
Mediu
în
țările
românești
și
în
Peninsula
Balcanică.
2.
viață
sau
îndeletnicire
de
haiduc.
3.
purtare,
deprindere
de
haiduc.